Dar tocmai fiindcă există oameni care mine, complexați că nu știu să danseze și deprimați că deja le-a trecut timpul, există și oameni ca domnișorul din imagine care vor să pună sare pe rană. Care au o plăcere de-a dreptul sadică să ne facă să suferim "vedeți bă triștilor, uitați cum se dansează". Adevăru' e că poate așa e lăsat de la Dumnezeu: Unii să se priceapă la femei, alții la dans și alții la scris. Și oricât ai vrea să încerci să guști din cupa succesului și în celelalte domenii, să nu reușești, să fii blestemat când te apropii de vârf și de climax, să o iei de la bază, de la capăt.
Mie îmi lipsesc cel puțin câteva elemente pentru a fi un dansator la fel de desăvârșit: nu am mâini așa de lungi. Tipul ăsta are mâini lungi, nu glumă. Normal că atunci când ți-a dat Dumnăzău oase cât să acoperi juma' de cameră cu ele, altfel stă treaba. Doi la mână, nu am pachețelele alea pe abdomen. Mi-ar fi rușine să mă dezbrac și să-mi pun șmecherește tricoul pe după gât și să fac toate femeile să leșine.
Așa, să continuăm, trei la mână, nu am chiloți d-ăia șmecheri. La fel, mi-ar fi rușine să dansez în jurul bradului în boxeri, am și eu o demnitate la care țin. Patru la mână, nu am așa fibră de mușchi la picioare, precum se vede la tânărul încordat. Deci eu obosesc repede și mă pun ca mormolocul pe scaun, pe margine.
Dansatorul desăvârșit rămâne în centru și dansează toată noaptea. Cu puțin antrenament și noroc, tipul poate să se angajeze ca striper, nu? În fond, dacă e să reușești cu succes Dansul Bățului, cât de greu poate fi să faci Dansul Curului? Una peste alta, trebuie să îmi înec amarul, asta este.